Chirurgie dentară

Chirurgia dentară oferă o gamă de tratamente ce presupun atât repararea, cât și realizarea unor corecții la nivelul dinților, gigiilor și oaselor maxilare, printr-o intervenție chirurgicală.

Niciun pacient nu se declară fericit în momentul în care medicul stomatolog recomandă o extracție.

Neliniștea este și mai mare atunci când cea ”vizată” este măseaua de minte. În cazuri similare, este vorba despre o intervenție de chirurgie dentară care deși este una de rutină, îi pune pe fugă chiar și pe cei mai curajoși pacienți.

Când sunt indicate procedurile de chirurgie?

În trecut, practica cea mai comună în rândul medicilor stomatologi specializați în chirurgie dentară era extracția dinților compromiși de carii sau de boala parodontală.

În momentul actual însă, ramura chirurgiei dentare acoperă o gamă mai vastă de situații ce se pot intersecta și cu implantologia sau parodontologia:

Extracție măsea de minte;
Extracție incisivi, premolari, molari;
Extracții dinți incluși/ semiincluși;
Îndepărtarea rădăcinilor rupte;
Rezecție apicală;
Eliminarea chisturilor și tumorilor;
Ridicarea sinusurilor maxilare;

Remodelarea țesuturilor moi;
Regenerarea osoasă (adiție de os);
Inserarea implanturilor;
Frenoplastie și frenectomie.

În clinica stomatologică Orto Care, majoritatea intervențiilor sunt lipsite de efecte deranjante pentru pacienți. Ba mai mult, aceștia se declară mulțumiți atât în ceea ce privește funcționalitatea, cât și aspectul estetic.

Măseaua de minte trebuie scoasă întotdeauna?

Măselele de minte sau ultimii molari, în număr de 4 (câte două pe fiecare arcadă), apar târziu, de regulă după pragul maturității. Însă, se poate întâmpla să rămână ”prizoniere” în osul alveolar (incluse total sau parțial), ori să erupă în mod incorect.

De multe ori, forța cu care își fac apariția de sub gingii este atât de violentă, încât pot provoca reacții destul de deranjante, precum dinții îngrămădiți, durerile dentare și multe alte anomalii sau tulburări ce nu se pot corecta decât prin extracție.

Spre exemplu, în diverse situații, spațiul disponibil pe arcadă este insuficient, iar erupția ultimilor molari (sunt supradimensionați) este îngreunată sau chiar imposibilă. În alte cazuri, cu toate că și-au făcut apariția în totalitate, pot provoca inflamații și carii la molarii învecinați.

Chirurgie dentară – Extracție măsea de minte – Pentru evitarea dinților incluși, cariilor, abceselor, malocluziilor, infecțiilor, inflamațiilor și boli parodontale.

În absența unor motive justificate, extracția nu este o măsură obligatorie. Medicii noștri au tendința să păstreze măselele de minte atunci când acestea:

Au o dezvoltare normală;
Sunt bine poziționate pe arcade;
Țesutul gingival nu influențează erupția;
Intervin în procesul de masticație.

Când este oportună extracția măselelor de minte?

În cabinetul nostru, procedura de chirurgie dentară poate fi efectuată în scop preventiv, ori terapeutic.

Ca măsură profilactică, măseaua de minte este îndepărtată pentru a proteja poziția celorlalți dinți. Fiind ultima care erupe este posibil să nu aibă loc destul pe arcadă, iar drept urmare să înghesuie ceilalți molari.

Printr-o extracție precoce, scad riscurile de malocluzii dentare. Totodată, sunt limitate eventualele complicații ce pot să apară odată cu îndepărtarea măselelor de minte la vârsta adultă când sunt în totalitate formate.

Ca masură terapeutică, intervenția devine o necesitate în condiții precum:

Înghesuirile dentare;

Când spațiul este prea mic comparativ cu dimensiunea ultimilor molari, aceștia au tendința să apese pe molarii adiacenți. Astfel, dinții sunt tot mai înghesuiți, în timp ce spațiile interdentare, tot mai greu sau imposibil de curățat, favorizând cariile și acumulările de tartru.

Infecțiile și inflamațiile

Uneori, măseaua de minte din cauza imposibilității menținerii unei igiene adecvate, ajunge să fie afectată de fenomene inflamatorii, precum abcese, carii, inflamația nervului și chiar granuloame. Cum obturația de canal este de multe ori imposibil de efectuat este inevitabilă extracția dentară.

Dinții incluși

Aflați în faza de creștere și dezvoltare, ultimii molari pot rămâne blocași sub țesutul gingival, în osul maxilar/ mandibular. O situație similară facilitează depozitarea resturilor alimentare sub gingie, în jurul molarilor și colonizarea cu populații de bacterii, totul cauzând carii și abcese.

Boala parodontală

Molarii, în particular cei de minte, sunt mai sensibili în fața maladiilor în ceea ce privește parodonțiul. Totul se datorează faptului că zona posterioară a cavității orale este puțin accesibilă. Acest lucru îngreunează igiena orală, favorizând în schimb depunerile de placă bacteriană.

Alte situații

- Dureri de dinți cronice, cauzate de forța exercitată asupra molarilor învecinați;

- Ocluzia greșită la nivelul ultimilor molari, ce poate strica armonia feței;

- Dacă în faza de erupție, măseaua de minte are o înclinație anormală;

- Carii dentare profunde sau/ și localizate într-o zonă greu accesibilă;

- Înaintea reconstrucțiilor protezice cu punți sau proteze;

- Fisurarea sau ruptura coroanelor dentare;

- Când masticația este îngreunată etc.

Ce riscuri pot apărea în faza post-operatorie?

Intervențiile efectuate de medicul specializat în chirurgie dentară, deși considerate de rutină, nu sunt în totalitate lipsite de riscuri:

La fel ca în orice intervenție în cavitatea orală, flora bacteriană prezentă crește probabilitatea infecțiilor;
Din cauza vecinătății cu molarii adiacenți, aceștia din urmă pot suferi leziuni în timpul extracției;
Rădăcinile excesiv de lungi și subțiri sau cu o direcție eronată se pot rupe sau pot cauza leziuni;
La pacienții în vârstă, afectați de osteoporoză, extracția poate cauza fracturi de mandibulă.

Iar lista poate continua. Însă, cu cât experiența medicului este mai mare, cu atât scade și probabilitatea apariției complicațiilor.

Apelează la noi pentru un zâmbet natural și sănătos!